2021

Legea privind ocrotirea monumentelor a fost adoptată în 1993 [1], cu toate acestea deja o pătrime de secol patrimoniul cultural al Republicii Moldova este supus agresiunii şi se află în continuă degradare. În perioada 2003-2006 au fost identificate 977 de obiective cu statut de monument protejat de categorie națională şi locală din Chişinău înscrise în Registrul monumentelor RM. Deja în 2010 s-a constatat că peste 25% dintre ele sunt sau demolate, sau se află în proces activ de distrugere [2, 3]. În Chișinău sunt demolate 82 de obiective cu statut de monument (dintre care 44 au fost demolate în perioada 1993-2006, iar 38 în perioada 2006-2012). 160 dinte obiective au suferit intervenții ilicite. Cifra totală a imobilelor care au avut de suferit din cauza nerespectării legislației privind protecția monumentelor este de 254 de obiective cu statut de monument protejat de categorie naționala şi locală [4]. Cercetările în domeniul păstrării, revitalizării, punere în valoare a patrimoniului cultural (inclusiv arhitectural) al R.Moldova au început de cca 15 ani. Pe parcursul anilor au fost elaborate mai multe proiecte și implementate unele din inițiativele dezvoltate în acestea [6, 7]. Concomitent în R.Moldova au fost implementate mai multe reforme economico-juridice care au stopat sau au împiedicat derularea procesului de revitalizare a patrimoniului R.Moldova. Privatizarea obiectivelor din patrimoniul arhitectural a generat atât efecte pozitive cât și negative. Printre cele negative se enumera faptul că majoritatea proprietarilor privați, sunt în așteptarea demolării „naturale” și reconstruirii din temelie a unor construcții noi sau urmăresc doar posibilitățile de a vinde edificiile și terenurile de pământ ce le aparțin, evitând să mai investească în reparații. Diferența considerabilă, practic dublă (50 mii euro/ar față de 20-25 mii euro/ar), a valorii de piață a terenurilor în centul istoric al Chișinăului față de periferie a devenit o tentație extraordinară pentru proprietarii patrimoniului arhitectural [8]. Însă la fel de „nocivă” pentru patrimoniul arhitectural este și reparația clădirilor cu materiale moderne „la modă”, cum ar fi înlocuirea decorului, acoperirea pereților clădirilor cu tencuială sau cu un strat de pietre, schimbarea acoperișului și înlocuirea lui cu mansarde de 1-2 niveluri, construcția anexelor, înlocuirea ușilor și geamurilor din lemn cu cele de termopan etc. Astfel, intervențiile contemporane conduc la dispariția „orașului istoric”. Actual factorul „economic” prevalează în conștiința societății. Se consideră că clădirile care nu aduc venit devin inutile și se transformă pentru proprietari în balast, că orice investiție trebuie să genereze venit. În cadrul proiectului vom examina problema în mod sistemic pe trei direcții, din trei puncte de vedere: juridic, tehnic și economic. Ne propunem a găsi modalități de păstrare a patrimoniului arhitectural și sporirea valorii acestuia, examinînd posibilitatea de asigurare a profitabilității imobilului prin includerea lui în circuitul turistic.