2020

Modelarea spațio-temporală a factorilor abiotici de mediu pentru estimarea stabilității ecologice a peisajelor, este condiționată de ritmul accelerat al modificărilor de mediu, în speță al schimbărilor climatice, care este asociat şi de manifestarea fenomenelor extreme, în ultimele decenii, aceste fenomene, manifestându-se cu o frecvență și o magnitudine sporită. Cunoașterea stării actuale a componentelor de mediu, dar și posibilele schimbări așteptate în viitorii ani apropiați, cauzate de ritmul accelerat de modificare a mediului necesită stocarea unui volum impunător de date, pentru analize şi corelaţii de mare complexitate între componentele abiotice ale mediului (relief, climă, ape, soluri, etc.). În vederea asigurării modelării spațiale, vor fi utilizate Sistemele Informaţionale Geografice, care permite, vizualizarea unor astfel de informaţii complexe referenţiate spaţial deci, oferă posibilităţi extinse de cercetare, imposibil a fi realizate eficient cu tehnicile clasice. Menționăm, că acest instrument modern de cercetare în domeniul geografiei este dezvoltat în cadrul Institutului de Ecologie și Geografie timp de câteva decenii (1993-2019), actualmente fiind unica instituție de cercetare, care dezvoltă Sistemele Informaționale Geografice pe componentele de mediu. Modelele cartografice obținute vor oferi posibilitatea de a determina arealele cu stabilitate/ instabilitate ecologică a peisajelor, zonarea riscurilor naturale care nu au fost anterior studiate, identificarea zonelor vulnerabile la schimbările climatice cu evidențierea impactului acestora asupra sectorului agricol, forestier, resurselor de apă, potențialului turistic. Modelele temporale vor fi obținute prin intermediul celor mai moderne metode deterministe și stocastice cunoscute în literatura internațională de specialitate, iar perioadele de revenire a unor fenomene naturale nefavorabile vor fi explicate prin metoda Trihometrică și Teoria Valorilor Extreme.

2021

Modelarea spațio-temporală a factorilor abiotici de mediu pentru estimarea stabilității ecologice a peisajelor, este condiționată de ritmul accelerat al modificărilor de mediu, în speță al schimbărilor climatice, care este asociat şi de manifestarea fenomenelor extreme, în ultimele decenii, aceste fenomene, manifestându-se cu o frecvență și o magnitudine sporită. Cunoașterea stării actuale a componentelor de mediu, dar și posibilele schimbări așteptate în viitorii ani apropiați, cauzate de ritmul accelerat de modificare a mediului necesită stocarea unui volum impunător de date, pentru analize şi corelaţii de mare complexitate între componentele abiotice ale mediului (relief, climă, ape, soluri, etc.). În vederea asigurării modelării spațiale, vor fi utilizate Sistemele Informaţionale Geografice, care permite, vizualizarea unor astfel de informaţii complexe referenţiate spaţial deci, oferă posibilităţi extinse de cercetare, imposibil a fi realizate eficient cu tehnicile clasice. Menționăm, că acest instrument modern de cercetare în domeniul geografiei este dezvoltat în cadrul Institutului de Ecologie și Geografie timp de câteva decenii (1993-2019), actualmente fiind unica instituție de cercetare, care dezvoltă Sistemele Informaționale Geografice pe componentele de mediu. Modelele cartografice obținute vor oferi posibilitatea de a determina arealele cu stabilitate/ instabilitate ecologică a peisajelor, zonarea riscurilor naturale care nu au fost anterior studiate, identificarea zonelor vulnerabile la schimbările climatice cu evidențierea impactului acestora asupra sectorului agricol, forestier, resurselor de apă, potențialului turistic. Modelele temporale vor fi obținute prin intermediul celor mai moderne metode deterministe și stocastice cunoscute în literatura internațională de specialitate, iar perioadele de revenire a unor fenomene naturale nefavorabile vor fi explicate prin metoda Trihometrică și Teoria Valorilor Extreme.