2021

Embolia pulmonară (EP) este o boală comună, costisitoare și potențial letală în RM, reprezentând a treia cauză de deces cardiovascular după accident vascular cerebral și infarct miocardic. Studiul ASTEP se va referi la toți pacienții adulți, adresati cu suspecție de TEV (tromboembolism venos), care vor fi stratificați pe grupe de risc, tratați și urmăriți în dinamică. Abilitatea criteriilor de excludere a EP la etapa prespital ramâne deseori contraversată. Studiul propus va elabora o regulă clinică de predicție în identificarea pacienților cu EP acută, care prezintă un risc scăzut de complicații pe termen scurt. Totodată va evalua o nouă strategie de diagnostic a EP suspectată (pacienți internați și ambulatori), care este concepută pentru a reduce utilizarea testelor imagistice costisitoare (tomografie computerizată și angiografie pulmonară), în excluderea EP, utilizând combinația scorurilor de probabilitate clinică pretest și rezultatle testului D-dimer sensitiv, ajustat vârstei ((vârsta x 10) la pacienții> 50 de ani). Siguranța acestei strategii va fi stabilită prin evaluarea ratei de TEV pe parcursul a 90 de zile de urmărire, la pacienții care au fost excluși din terapia anticoagulantă (TAC), ca răspuns la testele diagnostice negative. În timp ce pacienții cu EP sunt tratați majoritatea în spital, există date că îngrijirea în ambulatoriu cu TAC selectată sau externarea precoce a pacienților spitalizați, sunt opțiuni eficiente și sigure pentru până la 50 % cazuri de EP. Cu toate acestea, medicii pot fi reticenți în tratarea pacienților cu EP în regim ambulatoriu sau cu spitalizare scurtă, atunci când riscul de mortalitate sau complicații pe termen scurt nu este suficient de bine cuantificat. Studiul în cauză va evidenția grupul pacienților care pot fi cu siguranță tratați în condiții de ambulator, utilizând criteriile HESTIA, cu urmărirea în dinamica (în termen de 72 de ore de la includere, la 14 zile, 1 lună și 3 luni) a datelor despre evenimentele clinice nefaste (TEV recurent, sângerare majoră, moarte), aderența la tratament, spitalizări neprogramate și evaluarea satisfacției pacientului. Conduita pacienților instabili hemodinamic si a celor cu risc înalt de deces la 30 de zile este bine conturată, pe când managmentul EP cu risc intermediar, deseori asociată cu rate înalte de deces sau deteriorare hemodinamică, ramâne a fi contraversat. Tromboliza sistemică este un tratament potențial de salvare a vieții pacienților cu instabilitate hemodinamică. Strategia optimă de tratament ar trebui să echilibreze eficacitatea în reducerea sarcinii trombului și compromisul hemodinamic cu riscul de complicații, în special hemoragice. Studiul prezent va evidenția categoria pacientilor cu EP acuta și risc intermediar (conform scorului PESI) eligibili pentru aplicarea dozelor reduse (doze sigure) de Alteplază, pe lângă tratamentul standard cu heparină, evaluând profilul de eficacitate și siguranță (disfuncție ventriculară dreaptă, hipertensiune pulmonară la 24 ore și 7 zile după tratament, recidiva EP la 7 zile și 30 de zile după tratament, fără a crește incidența hemoragiilor majore). Un tratament eficient poate scădea mortalitatea și rata hipertensiunii pulmonare cronice tromboembolice (CTEPH). Astfel, scopul studiului este evaluarea strategiilor contemporane de management la pacienții cu EP din RM în ceea ce privește diagnosticul, stratificarea riscului, spitalizarea, tratamentul și evaluarea pronosticului de durată