Structura şi interacţiunile fine în compuşii organici, coordinativi şi supramoleculari în vederea stabilirii rolului lor în geneza proprietăţilor fizice şi farmaceutice performante

Director de proiect, gradul ştiinţific Codul (cifrul) proiectuluiInstituţia executoareTipul proiectuluiDirecţia strategicăCaracterul cercetărilorTermenul de realizareRezultatele preconizateAlocaţii bugetareCofinanţare
dr. Simonov Iurii Alexandru
08.817.05.024F
Institutul de Fizică Aplicată al AŞM
Proiecte de cercetare ştiinţifică fundamentală şi cercetare ştiinţifică aplicativă (instituţionale)
Nanotehnologii, inginerie industrială, produse şi materiale noi.Fundamental2008-01-01 - 2010-12-31
2008
Va fi stabilită structura cristalină a unui şir de compuşi complecşi noi de aur, cobalt şi alte metale de tranziţie. În baza analizei interacţiunilor fine din cristale (C-H…O, interacţiuni -) se vor stabili factorii, care pot influenţa modul de organizare a componentelor (cationi complecşi, anioni şi molecule de solvent) în cristalele compuşilor coordinativi. Se va obţine, utilizând metoda analizei cu raze X, informaţie nouă referitor la structura clusterilor formaţi de metalele de tranziţie, în special de Cu(II), cu interacţiuni magnetice de schimb. Va fi determinată funcţia liganzilor punte şi rolul lor la formarea cristalelor. Se vor studia proprietăţile magnetice ale compuşilor noi sintetizati pentru a determina corelaţia dintre structura compuşilor şi interacţiunile magnetice din clusteri. Vor fi obţinute date structurale referitor la compuşii obţinuţi în rezultatul interacţiunii dintre azaeterii-coroană, având dimensiuni variate ale macrociclului şi un număr diferit de atomi de azot, ce ar putea fi protonaţi suplimentar. În baza informaţiei referitor la structurile cristaline ce conţin eteri coroană şi molecule farmaceutice se va identifica caracterul interacţiunilor intermoleculare în cristale şi factorii ce influenţează asupra arhitecturii supramoleculare în sistema macrociclu – acidul salicilic.
2009
Se va elabora designul şi se vor obţine noi compuşi coordinativi şi clustere homo- şi heteronucleare, formaţi în baza metalelor de tranziţie şi posttranziţie cu -dioximele, având aminele aromatice mono-, bi- ori polidentate în calitate de liganzi coordinaţi apical. În scopul obţinerii structurilor noi tridimensionale şi a materialelor cu proprietăţi luminiscente şi magnetice utile, se vor obţine compuşi homo- şi heteronucleari de tip polimeric cu dimensiuni diferite ale metalelor de tranziţie şi acizi policarboxilici, având la bază benzenul şi piridina. Se va stabili structura combinaţiilor complexe heteronucleare metalomacrociclice (Cu-Ba, VO-K) în baza metilisotiosemicarbazidei şi a dialdehidei polieterice, precum şi modul de coordinare al metalului alcalin sau alcalin-pământos cu setul de atomi donori din cavitatea macrociclică a ligandului metalorganic, ce conţine metale de tranziţie. În vederea obţinerii structurilor cu cavităţi de tip canal, utilizate pentru schimbul de ioni, se va determina modul de organizare supramoleculară a combinaţiilor complexe în cristal ce acţionează în calitate de receptori bitopici la asocierea ionilor metalelor de tranziţie cu cei alcalini sau alcalino-pământoşi.
2010
Cu ajutorul razelor X va fi determinată structura compuşilor obţinuţi în rezultatul interacţiunii sărurilor de cobalt cu monoetanolamina. Va fi analizat specificul organizării compuşilor în cristale şi determinat caracterul interacţiunilor dintre aceştia. Va fi elaborat designul şi se vor obţine noi compuşi coordinativi mono- şi polinucleari ai manganului, formaţi cu liganzi organici polidentaţi - derivaţi ai tiosemicarbazilor. Pentru stabilirea modului de coordinare a liganzilor, particularităţilor de formare a compuşilor şi a asamblării lor în cristale, va fi determinată structura acestor compuşi. Se vor obţine date structurale referitor la compuşii moleculari formaţi de eterii-coroană ce conţin fragmente aromatice cu ditiooxamida şi derivaţii triazolului. Se va studia caracterul interacţiunilor dintre componentele neutre în cristale (legăturile de hidrogen dintre grupările donore şi acceptore, interacţiunile fine de tipul C-H…A, …) şi se va stabili arhitectura supramoleculară a acestora.
2008
681.4
2008
681.4
2009
649.3
2010
573.2
2008
0.0
2008
0.0
2009
0.0
2010
0.0